Intervenția la o biserică din secolul al XIV-lea din centrul Italiei a reprezentat o provocare complexă, necesitând o abordare minimal-invazivă pentru a păstra integritatea arheologică și artistică a locului.

Clădirea prezenta tasări diferențiale semnificative, cu fisuri vizibile în bolta naosului și în tencuiala frescelor din altar. Diagnosticul nostru a identificat o degradare progresivă a fundației din piatră, cauzată de variațiile nivelului apei freatice și de compactarea solului de nisip sub acțiunea seismică timp de secole.

Soluția Tehnică Alesă

În colaborare cu istoricii artelor, am optat pentru un sistem hibrid:

  • Micropiloți de mic diametru (Ø 100 mm), instalați prin foraj direct, la o adâncime de 8 metri, pentru a ancla fundația în stratul stabil de argilă.
  • Injecții controlate de rășină geopolimerică în golurile din zidăria de piatră a fundației, pentru a restabili continuitatea structurală fără a crește volumul.

Lucrările au fost planificate în faze nocturne, pentru a nu perturba activitățile religioase și turistice din timpul zilei.

Echipament de foraj specializat pentru lucrări în spații înguste
Echipamentul special de foraj utilizat în spațiul restrâns lângă fundație.

Rezultate și Monitorizare

După finalizarea lucrărilor, tasarea a fost oprită. Implementarea unui sistem de monitorizare cu senzori în timp real ne permite să urmărim comportamentul structurii pe termen lung. Acest proiect a demonstrat că tehnologiile moderne pot fi adaptate pentru a servi și a proteja cele mai prețioase moșteniri ale noastre.